Eminescu și Caragiali

Articolul face referire la unele diferențe dintre Eminescu, care "se simțea bine singur în mijlocul naturii", absorbit de un apus sau de un răsărit, și Caragiale, care prefera, chiar și când era însoțit, să tacă și "să scruteze mutre, să prindă gesturi și atitudini"